Aprilie 2010



„Strigă-mă şi îţi voi răspunde” (Ier. 33.3).

„Cereţi şi vi se va da vouă; căutaţi şi veţi găsi; bateţi şi vi se va deschide” (Mt. 7,7).

Părintele Stăniloae consemna acest lucru şi spunea clar:

„Este mare greşeală că biserica a alunecat în comerţul spiritual cu pomelnice sau cu aceste preţuri ale ctitoriilor, ale pomenirii morţilor sau a tot ce se face, prin care omul este dirijat nu spre rugăciune, ci este dirijat spre un formalism în care el, dacă şi-a făcut datoria şi a plătit, a şi rezolvat problema”.

Trebuie cultivat spiritul creştin în care omul să înţeleagă că nu banii sau lumânările ataşate unui pomelnic îi împlinesc cererea de folos, ci rugăciunile pe care creştinul trebuie să le săvârşească în casa lui şi astfel să ajute şi el la propria zidire spirituală şi la împlinirea cererii.

Spunea şi un sfânt părinte:

„Dacă o mie de îngeri s-ar ruga, mie nu-mi foloseşte la nimic dacă eu personal nu mă rog.

(mai mult…)

Anunțuri

Iubitorul de oameni Dumnezeu şi Dreptul Judecător, de multe ori, ne dă pe noi potrivnicilor, nu spre pierzare, ci spre învăţatură, precum a zis către Israel, prin Ieremia:

„Îndrăzneşte, poporul Meu, că nu va pieri pomenirea lui Israel, că v-aţi dat neamurilor, nu spre pierzare, ci pentru că aţi mâniat pe Dumnezeu, v-a dat pe voi potrivnicilor. Că aţi mâniat pe Cel ce poate a vă certa pe voi şi vă poate da pedeapsa cea mai de pe urmă”.

Deci, ni se cade nouă a şti că, pentru fărădelegile noastre, suntem daţi în mâinile vrăjmaşilor noştri, după dreapta judecată a lui Dumnezeu, precum a zis Isaia:

„Cine a dat, spre jefuire, pe Israel, oare nu Dumnezeu Căruia I-aţi greşit, nevrând să umblaţi în căile Lui şi aţi adus asupra lui Israel mânia iuţimii Sale şi a întărit asupra voastră mânia şi războiul”?

Că, nimic, fără de dreptate, nu vine asupra noastră!

(mai mult…)


„Raiul  este chipul omului!”

„Precum cele arătate sunt chipuri ale celor nearătate ale omului, aşa şi raiul preafrumos, sădit de Dumnezeu cu înţelepciune la răsărit în Eden (Fac. 2,8), este chip al omului dinăuntru. Acesta are ca pământ inima sa, ca pomi pe care are să-i sădească cu voia, mintea lui zidită după chipul lui Dumnezeu, vederile şi înţelesurile dumnezeieşti cu privire la Dumnezeu şi lucrările vrednice de Dumnezeu, care sunt multe şi felurite şi au şi o înfăţişare felurită, şi o mireasmă duhovnicească, ba voi adăuga că dau şi o hrană, o desfătare şi o plăcere” (Filocalia, vol.VIII, p.204).

Inima omului este pământul raiului, pentru că doar din ea pot creşte roadele duhovniceşti. Aşa cum din inimă ies cele rele ale omului, tot din inimă ies cele bune.

De aceea, Dumnezeu nu caută la faţa omului, ci la inima lui.

(mai mult…)


Nimeni din cei ce vor să sporească în rugăciune să nu cuteze a cugeta şi a judeca în chip uşuratic cu privire la rugăciunea cea rostită cu gura şi cu glasul întru luarea-aminte a minţii, socotind-o lucrare de puţină însemnătate, care nu merită cinstire.

Dacă Sfinţii Părinţi vorbesc de sterpiciunea rugăciunii cu gura şi cu glasul care nu e împreunată cu luarea-aminte, de aici nu trebuie trasă încheierea că ei ar fi lepădat sau ar fi defăimat această rugăciune în sine. Nu! Ei doar cer luare-aminte în timpul acestei rugăciuni.

Rugăciunea cu gura şi cu glasul săvârşită întru luare-aminte e temeiul şi pricina rugăciunii minţii. Rugăciunea cu gura şi cu glasul săvârşită întru luare-aminte e, totodată, şi rugăciune a minţii.

Să ne deprindem mai întâi a ne ruga întru luare-aminte cu rugăciunea gurii şi glasului: atunci vom deprinde cu înlesnire a ne ruga doar cu mintea întru liniştea cămării lăuntrice.

„Ciudată e dorinţa ta ca Dumnezeu să te audă atunci când tu singur nu te auzi!”

(mai mult…)


După cum soarele e lumină pentru trup, tot aşa rugăciunea e lumină pentru suflet.

Dacă-i o pagubă pentru un orb că nu vede soarele, apoi câtă pagubă nu-i pentru creştin că nu se roagă neîncetat, că nu aduce în suflet, prin rugăciune, lumina lui Hristos? Şi totuşi, cine nu s-ar mira, cine nu s-ar minuna de iubirea de oameni a lui Dumnezeu, pe care ne-o arată nouă, oamenilor, când ne dăruieşte atâta cinste, când ne învredniceşte să ne rugăm Lui şi să stăm de vorbă cu El? (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Da, în timpul rugăciunii vorbim, în adevăr, cu Dumnezeu.

(mai mult…)


Bucuraţi-vă!

Aceste cuvinte descriu cel mai bine starea credincioşilor din aceste zile pline de Lumină!

Bucuraţi-vă că Hristos a înviat!

Bucuraţi-vă că natura întreagă a revenit la viaţă sărbătorind parcă împreună cu noi Învierea Domnului.

Bucuraţi-vă că după lungul drum al Postului Mare, după ce am pătimit împreună cu Hristos, ne-am pironit păcatele pe Cruce, am gustat moartea, a venit vremea să înviem împreună cu El, căci Învierea lui Hristos este şi învierea noastră, a celor ce zăceam în noroiul păcatelor, după cum ne încredinţează şi Sfântul Apostul Pavel: „Iar dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este credinţa voastră” (I Cor. 15,17), căci, în mod clar, dacă Hristos n-ar fi înviat, toată viaţa noastră s-ar sfârşi la groapă, în cimitir.

Bucuraţi-vă că „Hristos a înviat!”

(mai mult…)


Rugăciunea încălzeşte inima, inima încălzeşte sufletul, sufletul păzeşte mintea

…iar mintea păzită, poate să urce pe mulţimea faptelor bune şi, când întâlneşte norul Duhului Sfânt chemat prin rugăciune, ea se răpeşte şi nu mai gândeşte omeneşte.

Rugăciunea tronează deasupra tuturor pentru că este puntea de legătură între om şi Dumnezeu, este glasul viu al conştiinţei. Rugăciunea este starea în care omul îşi mută mintea de pe pământ la cer, rugăciunea este singura care îl urcă pe om până la tronul lui Dumnezeu, este singura care ajunge şi sparge cerul, este legătura, unitatea între duh şi materie.

Un lucru consemnat despre sfânta rugăciune este că rugăciunea nu poate fi înlocuită cu nici o altă faptă, nu poate fi substituită prin nimic altceva.

În materie de spiritualitate, Mântuitorul Iisus Hristos este Cel Care ne cere şi spune:

„Privegheaţi şi vă rugaţi să nu cădeţi în ispită…”; iar Apostolul Pavel spune „Neîncetat vă rugaţi”.

Privegherea şi rugăciunea sunt două arme cu care sufletul se înaripează.

(mai mult…)

Pagina următoare »