Simbolul de Credinţă III

Învăţătura dogmatică despre Dumnezeu-Fiul ne pune în vedere realitatea că, deşi El S-a făcut om adevărat, nu a încetat să fie Dumnezeu şi nici nu i-a scăzut ceva din dumnezeire prin întrupare. El a rămas Dumnezeu adevărat şi S-a făcut – prin naşterea din Fecioara Maria – şi Om adevărat.

Articolul al III-lea

„Care pentru noi şi pentru a noastră mântuire S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Fecioara Maria şi S-a făcut om”.

Motivul întrupării

Cuvintele „pentru noi şi pentru a noastră mântuire” exprimă însuşi motivul pentru care Fiul lui Dumnezeu a îmbrăcat trup uman. Cu alte cuvinte, S-a întrupat de dragul omului, de dragul nostru. Întruparea lui Hristos este declaraţia de dragoste pe care Dumnezeu o face omului. Şi poate că, privind sub acest aspect relaţia om-Dumnezeu, nu vom mai rămâne străini chemărilor lui Hristos, nu vom mai putea spune „nu” unei iubiri dezinteresate.

 

Simbolul de Credinţă II

După ce primul articol din simbolul de credinţă ne dezvăluie persoana Tatălui, Creatorul, articolele II-VII din Crez ni-L descoperă pe Fiul (Mântuitorul Iisus Hristos), a doua Persoană a Sfintei Treimi.

El rupe „distanţele” dintre Dumnezeu şi om prin întruparea Sa şi prin aceasta ne comunică marea iubire cu care ne învăluie Dumnezeu. Această iubire se reflectă în smerirea de Sine, „chip de rob luând”, în tămăduirile minunate, de dragul omului, în marea Sa dorinţă de ne face oameni cereşti prin trăirea învăţăturilor pe care le-a sădit în lume şi prin sacrificiul suprem pe cruce, trăgându-ne pe toţi după Sine, de la moarte la viaţă.

Articolul al II-lea

„(Cred) şi într-unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toţi vecii: lumină din lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut iar nu făcut, Cel ce este de o fiinţă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut.”

 

Simbolul de Credinţă

Simbolul credinţei sau Crezul este o scurtă şi limpede mărturisire a învăţăturii de credinţă creştină.

Pentru a fi conştienţi de ceea ce trebuie să mărturisim, Sfinţii Părinţi au fixat în scris „simbolul de credinţă”, pe care îl numim „crez”.

Rezultat a două Sinoade Ecumenice

Prin sinod ecumenic înţelegem o adunare a ierarhilor din întreaga biserică creştină, în perioada istorică de până la Marea Schismă din 1054, în total fiind 7 Sinoade Ecumenice. În primele două Sinoade Ecumenice (Niceea, anul 325 şi Constantinopol, 381), pe lângă alte hotărâri bisericeşti, s-a formulat în scris mărturisirea de credinţă sub forma a 12 articole pe care le cunoaştem cu denumirea de „Crez” sau „Simbolul de credinţă niceo-constantinopolitan”.

 

Ce este aghiazma?

Ce inseamna cuvantul “Aghiasma” (Aiasma)?

Αγιασμα (-ατος, το)

1. Apa care a fost sfinţită / binecuvântată de Biserică prin slujba numită αγιασμος.
2. La plural, τα Αγιασματα : lucrurile / obiectele sfinţite, adică toate cele ce au fost consacrate şi binecuvântate de Biserică, cum ar fi Sfânta Împărtăşanie, apa sfinţită, pâinea sfinţită etc.

Scriptura spune „că pământul s-a închegat, la cuvântul Domnului, din apă şi prin apă” (II Petru, 3, 5).

Tot cu ajutorul apei „şi prin apă”, care e şi materia Tainei botezului, Dumnezeu a creat din nou lumea, care s-a regenerat, s-a născut de sus, din nou, „din apă şi din Duh” (Ioan, 3, 3, 5). Aşadar apa, ca element fundamental al Creaţiei, fiindcă se foloseşte la spălarea şi curăţirea fizică a trupului uman sau a celorlalte corpuri materiale, este asociată şi lucrării de curăţire spirituală, de spălare a urmelor lăsate de păcatele şi fărădelegile oamenilor. Lucrarea aceasta se face în primul rând prin apa Botezului, şi apoi prin aghiazmă.