O povestioară simbolică

O povestioară simbolică[1]

Un om stă prins într-o groapă adâncă și întunecoasă.

Și iata că vin Confucius și Lao-Tse (primii învățători și întemeitori de religii) și îi strigă aceluia:  „De ai fi ascultat învățăturile noastre, n-ai fi căzut acolo!” Și merg mai departe.

Apoi vine Buda la el și îi recomandă: „Închide ochii și mediteaza, astfel, vei vedea că totul nu este decât o iluzie și îndată îți va merge mai bine”. Și merge și el mai departe.

Vine și Mohamed și strigă: „Kismet! Alah te-a predestinat să rămâi acolo. Ține-ți gura!” Și-și vede și el de cale.

În sfârșit, vine și Hristos și-i aude tânguirea! Inima Sa e plină de milă, El îi întinde omului mâna și îl scoate din groapă din nou la lumină. După care, împreună, pleacă mai departe…

 

Pocăința la Părintele Rafail Noica

Părintele Rafail Noica afirmă despre pocăință că reprezintă acel act ființial prin care firea animalică a omului se transfigurează în mod desăvârșit în firea lui Dumnezeu. Aceasta, reprezintă călătoria existențială  a omului spre restaurarea chipului său cel dintâi, spre restabilirea asemănării cu Dumnezeu. Chipul îl avem în noi, dar asemănarea cu Dumnezeu o redobândim numai prin pocăinţă, prin lucrarea harului care „poate duce până la totala identitate a omului cu Dumnezeu”[1].

Pocăința este Însuși Dumnezeu, Cel fără de păcat, Care se pocăiește prin smerenia Sa pentru fiecare om în parte, oferind modelul de urmat pe drumul către „asemănarea cu Dumnezeu”. „Dumnezeu se căiește pentru răutățile omului”, căci ,,pocăința adevărată este intrarea omului în căința lui Dumnezeu”[2].

 

Pocăința…„un har peste har”

Binecuvântat este Domnul Dumnezeul nostru Care nu voiește moartea păcătosului, ci ca acesta „să se întoarcă de la calea sa și să fie viu” (Iezechiel 33,11).

Prin cuvintele proorocului, atât de frumoase și mângâietoare de suflet pentru fiecare om, nu numai că ni se arată mila nesfârșită a lui Dumnezeu, ci ni se descoperă și marele adevăr despre viața păcătoasă trăită departe de voința divină: moartea sufletului și lipsirea de viața cea adevărată.

Mântuitorul Hristos îşi începe Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu în lume prin chemarea la pocăinţă: „pocăiţi-vă, căci s-a apropiat Împărăţia Cerurilor” (Matei 4,17), deoarece ea deschide uşa în Împărăţia cerurilor.

Pocăinţa ocupă un loc primordial în întreaga viaţă a omului deoarece creştinul este chemat să lucreze pocăinţa nu numai o singură dată, ci neîncetat. Pocăința semnifică mai mult decât o atitudine morală, decât un simplu act moral, căci primim „Duhul vecinic”[1] al dumnezeirii.

 

Astăzi este ziua femeii creștine

Hristos a înviat!

Astăzi este Duminica Femeilor Mironosițe!

Acesta este strigătul de biruință care a izbucnit din inima femeilor mironosiţe când s-au întors de la mormântul Domnului, împărtăşindu-le ucenicilor vestea cea mare a Învierii! Astfel, cum auzim în slujbele Bisericii: „firea cea slabă a biruit pe cea bărbătească, deoarece gândul cel plin de milă a plăcut lui Dumnezeu”.

Atitudinea femeilor mironosiţe, care L-au urmat şi L-au slujit pe Hristos pline de credinţă, dragoste şi curaj, este model de urmat pentru toate femeile creştine, de aceea, Duminica Femeilor Mironosiţe este considerată Ziua femeii creştine.

Astăzi este ziua femeilor creștine

 

Licitaţie pentru copiii de la Valea Plopului

Dragi prieteni,

Domnișoara Andreea Tatiana s-a alăturat demersului nostru umanitar și ne oferă sprijinul în derularea campaniei „De la suflet la zâmbet”, punând la licitație 3 seturi din creațiile sale hand-made (fiecare set conține o broșă și trei agrafe).

Banii ce se vor obține din vânzarea acestora vor fi donați în contul Asociației Pro Vita Valea Plopului.

Vă invit să contribuiți și dvs. la această inițiativă până la data de 31 mai 2011!

Mulțumim din suflet pentru sprijin!

Dumnezeu să vă binecuvânteze!

 

Un nou început!

În urmă cu 3 ani am demarat proiectul revistei Orthograffiti, o revistă care şi-a dorit mereu să ajungă la sufletele tinerilor și să le vorbească:

• despre frumuseţea Ortodoxiei vii;
• despre adevăratele valori ale vieţii;
• despre minunăţia tinereţii trăită responsabil, frumos, cu verticalitate, trăită prin și cu Hristos.

Prin activitatea implicată de acest proiect, am cunoscut îndeaproape problemele tinerilor de azi.

Într-o perioadă în care am fost copleşiţi de literatură, studii, emisiuni, conferinţe ce tratează psihologia copilului, a adolescentului, a tânărului, îmbunătăţirea relaţiilor între generaţii şi educaţia în general, constatăm că, paradoxal, mai mult ca niciodată, tinerii noştri duc lipsa unui dialog real cu adulţii din jurul lor, a unor repere morale substanţiale şi corecte, a unor modele viabile.

 

„Legenda Pruncului Hristos”

Pruncul  Hristos avea o grădină

Și mulți trandafiri creșteau aici;

De trei ori pe zi îi uda,

Ca să-și împletească cununa din ei.

***

Când însă trandafirii au înflorit

I-a chemat pe copiii Evreilor.

Ei au rupt câte o floare,

Și toată grădina au pustiit-o.

 

Darul – Act de jertfă și legământ

Cine face bine colaborează la înfrumusețarea universului. Viața are căi multiple; poți merge într-un fel sau altul, dar ești om deplin printr-o atitudine afirmativă.

Cine face bine, manifestă partea divină din el.

Cel ce ajută e supus tuturor încercărilor!

Cât de ciudat e alcătuită lumea aceasta!

Cel ce-și apropie suferința altuia, cel ce pornește la drum pentru îmbucurarea fratelui, cel ce se roagă pentru frumusețea lumii noastre, acela e supus tuturor încercărilor.

Uneori cu încrâncenare, alteori cu blândețe resemnată, el trebuie să dea plata dăruirii propriei sale ființe.

 

Cele mai de căpetenie porunci cuprinse în Noul Testament

• Orice creştin este dator să iubească pe Dumnezeu.

„Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta şi cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău; aceasta este întâi şi mai mare poruncă” (Mat 22, 37).

„Cel ce are întru pomenirea lui poruncile Mele şi le păzeşte pe ele, acela este care Mă iubeşte şi cel ce Mă iubeşte pe Mine se va iubi de Tatăl Meu, şi Eu îl voi iubi pe el şi Mă voi arăta pe sine-Mi (pe taină) întru dânsul” (Ioan 14, 21).

• Tot creştinul trebuie să iubească pe fratele său.

 

Copilul în familie

Copilul este creația divină a Domnului

Copilul este dăruit de către Dumnezeu doar oamenilor care sunt atât credincioși Lui, cât și merituoși.

Sufletul unui copil este mai pur decât o picătură de rouă. Prin ochii unui copil, familia acestuia vede lumea în floarea inocenței și a nevinovăției. Datorită acestui fapt, pruncii mult iubiți primesc darul  de a dezvălui adevăruri nebănuite. Fiind atât de pur, un copil poate comunica direct cu Domnul! Când dorm, bebelușii vorbesc cu îngerii și râd în somn.

 

Sfântul Irodion – „Luceafărul de la Lainici”

Cuviosul Irodion (1821-1900), unul din marii egumeni ai monahismului românesc, a fost timp de 41 de ani întâistătătorul Mănăstirii Lainici.

Era de loc din judeţul Vâlcea. Intrând de mic în nevoinţă călugărească la Mănăstirea Cernica, în scurtă vreme a deprins bine meşteşugul luptei duhovniceşti, încât pe mulţi îi întrecea cu rugăciunea, cu smerenia şi ascultarea. A primit marele şi îngerescul chip al schimniciei cu numele de Irodion.

Sfântul Ierarh Calinic, pe când păstorea Eparhia Râmnicului, cunoscând petrecerea Cuviosului schimonah Irodion, în vara anului 1853 l-a hirotonit diacon şi preot şi l-a numit egumen la Schitul Lainici de pe Valea Jiului. Apoi l-a făcut arhimandrit şi îl avea de sfetnic şi duhovnic. Şi atât de mult îl iubea şi se cucerea de sfinţenia vieţii lui, că adeseori îl vizita la schit, numindu-l „luceafărul de la Lainici”. Numele acesta a rămas în graiul poporului până astăzi.

 

Asociația Tinerilor Ortodocşi Orthograffiti

Prezentare

Într-o perioadă în care am fost copleşiţi de literatură, studii, emisiuni, conferinţe ce tratează psihologia copilului, a adolescentului, a tânărului, îmbunătăţirea relaţiilor între generaţii şi educaţia în general, constatăm că, paradoxal, mai mult ca niciodată, tinerii noştri duc lipsa unui dialog real cu adulţii din jurul lor, a unor repere morale substanţiale şi corecte, a unor modele viabile.

Într-o societate aflată într-o continuă goană a supravieţuirii, îmbogăţirii, afirmării profesionale, în care părinţii şi profesorii sunt deseori covârşiţi de propriile lor probleme, în care valori precum altruismul, verticalitatea, dragostea, bunul simţ au fost înlocuite de sintagme de genul “fii liber, fă ce vrei”, în care modelele umane reale au fost înlocuite cu idoli de carton, tinerii par deseori dezorientaţi, blazaţi, frustraţi, însinguraţi, incapabili să facă faţă problemelor şi provocărilor vârstei, alegând deseori greşit sub presiunea majorităţii sau pentru că nu li se oferă o alternativă sau sprijinul necesar.

 

Campanie umanitară „De la suflet la zâmbet”

Asociaţia Tinerilor Ortodocşi Orthograffiti

organizează în perioada 1 mai – 1 iunie campania umanitară:

„De la suflet la zâmbet”

 

Postul de după post…

Hristos a Înviat!

După ce am trăit zilele unice ale Pătimirilor Domnului nostru Iisus Hristos, cunoscându-L pe Dumnezeu „față către față” prin împărtășirea noastră cu harul dumnezeiesc oferit de sfintele slujbe, după ce ne-am minunat de sfânta Sa biruință asupra morții din noaptea Învierii, prin pogorârea luminii divine și pregustarea Împărăției Cerurilor din potirul Sfintei Cuminecături, ne-am transformat din oameni trupești în hristofori, spre slava lui Dumnezeu.

Drept aceea, săvârșind cele patruzeci de zile ale postului, întorcându-ne la noi înșine, pe calea pocăinței și a smereniei, am lepădat sarcina postului, dar să nu ne lepădăm de rostul său duhovnicesc. „Căci este cu neputință și a lepăda sarcina postului, și a secera rodul postului. A trecut osteneala nevoințelor, dar n-a trecut sârguința isprăvilor. S-a dus postul, dar rămâne cucernicia. […] Nici postul nu s-a dus! A trecut postul cel trupesc, dar n-a trecut postul cel duhovnicesc.” (Sfântul Ioan Gură de Aur)

 

Copilul – model creştin

Sfântul Apostol Pavel zice că de la copii putem lua numai nerăutatea şi nevinovăţia lor, dar nu şi înţelegerea lor pruncească.

„Fraţilor, spune el, nu fiţi copii cu mintea. Adica fiţi copii cu nerăutatea. La minte, însă fiţi desăvârşiţi” (I Corinteni 14,20).

De la prunci putem lua pildă smerenia, după cum a zis Domnul: „Cine se va smeri pe sine ca pruncul acesta, acela este cel mai mare întru Împărăţia cerurilor” (Matei 18,4). Iar dacă cineva, prin darul lui Dumnezeu, va ajunge să fie desăvârşit cu mintea şi înţelegerea şi să aibă nerăutatea, smerenia şi curăţia pruncilor, acesta cu adevărat a ajuns la culmea nepătimirii şi poate să fie pildă de urmat pe calea mântuirii.

Se ştie că cei mai loviţi şi biruiţi de ispitele veacului nostru sunt copiii şi tinerii, fiii noştri sufleteşti. Cine poartă această vină pentru căderea şi slăbirea lor spirituală? Ce ar trebui să facem pentru salvarea şi călăuzirea lor pe calea cea bună?

 

„Lăsaţi copiii să vină la Mine!”

Cea mai frumoasă rugăciune pe care o poate face un om, un creştin este să dea viaţă unui copil, să fie împreună creator cu Dumnezeu. Prin aceasta, fiinţa umană se înalţă către Creatorul său şi păşeşte prima treaptă spre desavârşire.

Cuvintele lui Hristos ” Lăsaţi copiii să vină la Mine, că a unora ca aceştia este Împărăţia cerurilor, (Matei 19,14) este o poruncă pentru noi toţi sau numai un îndemn?

 

Ţinerea de mână…simplu gest binefăcător!

Viaţa noastră este alcătuită din mari evenimente, fericite şi nefericite, prevăzute şi neprevăzute, şi, în mai mare măsură, din parcursul relativ mai calm dintre ele. Cu alte cuvinte, în cazul din urmă, avem de-a face cu viaţa noastră cea de toate zilele, cu bunele şi cu mai puţin bunele şi chiar cu relele ei. În trăirea ei, un farmec inegalabil şi binefăcător îl au gesturile simple, care pentru cei neimplicaţi direct în ele trec cel mai adesea neobservate. Un zâmbet, un cuvânt, un semn, o privire… Fiecare dintre noi le-a probat frumuseţea şi folosul, s-a bucurat de ele în clipe de poticnire.

În gestică, rolul cel mai important, cel mai dinamic, cel mai lucrător îl au mâinile, mai mult sau mai puţin dependent sau chiar independent de cuvânt. Planarea mâinilor, în varii situaţii, întru spunere, poate fi un spectacol fascinant şi revelator. Prin mână coboară „vizibil” binecuvântările lui Dumnezeu, prin mână se transmite „vizibil” harul sfinţitor, prin mâini urcă la Dumnezeu invocările noastre şi slăvirea noastră, făcându-ne noi clepsidră întru captarea revărsării harului divin.

 

Rugăciunea în Biserică

Veselitu-m-am de cei ce mi-au zis: în casa Domnului voi merge. Iar eu întru mulţimea îndurărilor Tale, Doamne, voi intra în casa Ta; închina-mă-voi în biserica Ta cea sfântă Doamne, povăţuieşte-mă cu dreptatea Ta, pentru vrăjmaşii mei îndreptează înaintea Ta calea mea, ca fără alunecare să preaslăvesc o Dumnezeire: pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!

Rugăciune la intrarea în sfânta biserică

Aşezământul rugăciunilor obşteşti în Sfintele lui Dumnezeu Biserici este o mare milă dumnezeiască pentru om. Aceste rugăciuni sunt rânduite de Apostoli, de sfinţii lor ucenici şi de Sfinţii Părinţi din primele veacuri ale creştinismului, potrivit unei descoperiri de sus.

 

Pocăinţa sfinţilor

Noi vedem că mulţi dintre păcătoşii care au dus o pocăinţă, au atins desăvârşirea creştină în gradul cel mai înalt. Ei au restabilit într-înşii darul Botezului nu numai în gradul în care se dă, ci şi în gradul în care el se dezvoltă mai târziu, din vieţuirea potrivit cu poruncile Evangheliei. Dobândind şi recâştigându-şi libertatea duhovnicească, ei nu se opreau la aceasta, nu se mulţumeau cu atât, căci ei nu încetau să se pocăiască şi să plângă; lucru prin care li s-a întors libertatea. Neputinţa cunoscută bine de ei prin experienţa şi buna folosinţă a omului, posibilitatea lui de a se schimba repede, îi deştepta mereu spre lacrimi.

„Nu te lăuda cu ziua de mâine, căci nu ştii ce poate aduce” (Pilde 27,1 )

 

Psalmul 134

Polieleul (numele vine din grecescul πολυέλεος, de la πολυ „mult” şi έλεος „milă”), şi este format din Psalmul 134 şi Psalmul 135.

Aceşti doi psalmi formează cea de a treia citire din Psaltire la Utrenia Praznicelor Împărăteşti şi din anumite Duminici (în unele locuri, în toate Duminicile), şi în timpul tuturor celorlalte privegheri sau sărbători cu polieleu.

Numele de „polieleu” provine din repetarea frazei „Lăudaţi pe Domnul, căci este bun, căci în veac este mila Lui” în Psalmul 135.