Cine face bine colaborează la înfrumusețarea universului. Viața are căi multiple; poți merge într-un fel sau altul, dar ești om deplin printr-o atitudine afirmativă.

Cine face bine, manifestă partea divină din el.

Cel ce ajută e supus tuturor încercărilor!

Cât de ciudat e alcătuită lumea aceasta!

Cel ce-și apropie suferința altuia, cel ce pornește la drum pentru îmbucurarea fratelui, cel ce se roagă pentru frumusețea lumii noastre, acela e supus tuturor încercărilor.

Uneori cu încrâncenare, alteori cu blândețe resemnată, el trebuie să dea plata dăruirii propriei sale ființe.

A dărui ceva înseamnă un act de jertfă, iar a jertfi înseamnă a rupe ceva din sufletul tău, din ființa ta. Darul nu este un obiect material, ci spiritual; el nu poate fi schimbat și nici înapoiat.

Ce să schimbi și să înapoiezi? Partea de suflet și de jertfă, partea de conținut spiritual, care e însușirea de fond a darului?

Mai mult decât atât: darul este și un legământ, o prezență activă între tine și celălalt, o cale și un semn de unificare a două ființe. Când fac un dar, mă dăruiesc, iar când primesc un dar, mă împlinesc.

Materializate sau nu, darurile […] sunt un omagiu, sunt ofrande ale unor sentimente profunde, sunt spirit din spiritul cel mai elevat. Darurile sunt un adevărat tezaur a celui ce le-a primit și a celui care le-a oferit.

Priveliștea lumii noastre este uneori cu adevărat foarte tristă. Aceasta nu ne îndreptățește să cedăm. Viața omului cunoaște în cursul ei multe lacrimi, dar să nu uităm că prin filtrul lor cade lumina ca razele soarelui în curcubeu, după o ploaie de vară.

Sursa: Ernest Bernea, Meditații filosofice. Note pentru o filosofie inactuală, Edit. Predania, 2010

Sursa fotografie: Blogul lui Irinel Cârlanaru, Copii din Valea Plopului/Valea Screzii