Cea mai frumoasă rugăciune pe care o poate face un om, un creştin este să dea viaţă unui copil, să fie împreună creator cu Dumnezeu. Prin aceasta, fiinţa umană se înalţă către Creatorul său şi păşeşte prima treaptă spre desavârşire.

Cuvintele lui Hristos ” Lăsaţi copiii să vină la Mine, că a unora ca aceştia este Împărăţia cerurilor, (Matei 19,14) este o poruncă pentru noi toţi sau numai un îndemn?

Aceste cuvinte sunt o poruncă pentru noi toţi care vrem să ne mântuim, şi să ne silim să avem inimă smerită şi nevinovată de copii. Dar vezi că nu a zis că numai a acestora este Împărăţia cerurilor, ci: „a unora ca aceştia”. Adică toţi care prin darul lui Dumnezeu şi prin lucrarea faptelor bune ajung la măsura curăţeniei şi a nevinovăţiei pruncilor, vor dobândi Împărăţia cerurilor. Această poruncă priveşte şi pe părinţii trupeşti. Că au prima datorie faţă de copii să le dea viaţă, să-i lase să vină la viaţă, iar nu să-i omoare. Apoi au poruncă să-şi crească copiii în credinţă şi în frică de Dumnezeu, în rugăciune şi în viaţă curată. De vor face aşa, copiii lor vor creşte bine, vor purta în ei pe Hristos şi vor urma toată viaţa lui Hristos. În felul acesta vor împlini şi ei porunca Domnului: „Lăsaţi copiii să vină la Mine!”.

De ce totuşi Mântuitorul cheamă pe copii la Sine înaintea tuturor oamenilor şi ni-i dă drept modele de desăvârşire?

Mântuitorul nostru Iisus Hristos, fiind Însuşi izvorul nemărginit al dragostei, al curăţiei şi al nevinovăţiei, din dragostea Sa cea nemărginită iubeşte pe copii pentru nevinovăţia lor şi îi cheamă la Sine, ca să ne dea nouă pildă spre a urma cu fapta curăţenia, nevinovăţia şi nerăutatea pruncilor şi a copiilor curaţi. Prin cuvintele: „Lăsaţi copiii să vină la Mine” , Domnul ne arată că El iubeşte pe copii şi nevinovăţia lor şi cu pilda ne îndeamnă pe toţi să fim ca ei.

Copiii nevinovati care se duc la Domnul de mici, pot fi consideraţi sfinţi şi deci modele de urmat pentru noi?

Pot fi consideraţi sfinţi şi modele de urmat pentru noi cât priveşte nevinovăţia şi curăţia lor, dar nu şi lupta şi suferinţa pentru lucrarea poruncilor lui Dumnezeu. Căci ei au intrat în Împărăţia cerurilor numai pentru nevinovăţia vieţii, nu şi pentru ostenelile faptelor bune pe care le-au îndurat cu bărbăţie sfinţii lui Dumnezeu, care prin multe suferinţe şi prigoane pentru Hristos au dobândit cununa muceniciei şi viaţa veşnică (Matei 5,10-13; Fapte 14,22). Mântuitorul nostru Iisus Hristos a zis: „De nu vă veţi întoarce şi de nu veţi fi ca pruncii, nu veţi intra întru Împărăţia cerurilor” (Matei 18,3). Dar la această nevinovăţie şi curăţenie a pruncilor, sfinţii lui Dumnezeu prin mari lupte, osteneli şi chinuri, au ajuns.

Ce răspuns greu vor da înaintea Domnnului acei părinţi trupeşti şi sufletesti care smintesc pe fiii lor şi nu poartă grijă de mântuirea sufletelor lor?

Părinţii trupeşti şi sufleteşti, care smintesc prin faptele şi cuvintele lor pe fiii si fiicele lor şi nu poartă grijă de mântuirea sufletelor lor, au asupra lor ” vaiul” spus de Mântuitorul: „Vai lumii pentru sminteli!… Dar, mai vai de cel prin care vine sminteala!… Acela mai bine şi-ar lega o piatră de moară de grumaz şi să se arunce în adâncul mării” (Matei 18,6-7 ). Prin greutatea pietrei de moară se arată cât de greu este păcatul smintelii, care aduce pierderea tuturor celor ce s-au smintit. Iar pentru nepurtarea de grijă a părinţilor trupeşti şi sufleteşti, privind călăuzirea copiilor şi creştinilor pe calea mântuirii, aceştia vor lua osânda lui Eli preotul care nu a purtat de grijă de cei doi fii ai săi, Ofni şi Finees, lăsându-i să facă multe răutăţi înaintea Domnului. Din această nepurtare de grijă şi-a pierdut viaţa şi sufletul atât preotul, cât şi fiii săi, iar sicriul Legii Domnului a fost luat în robie de Filisteni (I Regi 4,18-20; I Regi 2,13-18).

Sursa: Parohia cu hramul „Sfântul Vasile” – Buzău