Pomelnic

În practica ortodoxă există mai multe feluri de pomelnice şi anume: Sf. Liturghie pentru vii, Sf. Liturghie pentru adormiţi, Acatistul, Sf. Maslu şi Parastasul.

Dintre acestea, cea mai importantă este pomenirea la Sf. Liturghie, căci, aşa cum spunea şi Părintele Arsenie Papacioc, „nu poate exprima mintea omenească valoarea şi foloasele Sfintei Liturghii nici măcar în parte”, iar vorbind despre cele trei lucruri care sunt necesare oricărui creştin pentru a se mântui arăta că acestea sunt: spovedania, milostenia şi pomenirea la cât mai multe Sfinte Liturghii.

În fiecare moment al vieţii noastre, dar mai ales în clipele de grea încercare, fiecare dintre noi avem nevoie de ajutorul Prea Milostivului Dumnezeu, dar acest ajutor îl putem primi numai dacă îl cerem prin rugăciune. În acest sens este foarte importantă atât rugăciunea noastră personală, cât şi a celor care şi-au închinat întreaga viaţă slujirii lui Dumnezeu – preoţii şi călugării – care prin apropierea lor permanentă de Dumnezeu pot fi mijlocitorii noştri în faţa Divinităţii. Modalitatea tradiţională de a cere rugăciunile acestora este alcătuirea unui pomelnic care cuprinde numele de botez ale celor pentru care dorim să fie înălţate rugăciuni înaintea lui Dumnezeu, fie ei vii sau adormiţi, membrii ai familiei, rude, prieteni şi chiar duşmani.

  • Când facem pomelnic pentru Sfântul Altar, pe cine să trecem în primul rând ?

Cel mai mare neam pe care îl avem pe faţa pământului, nu-i tata şi mama, cât veţi trăi voi. Cel mai mare neam pe care îl avem nu-i soţia, nu-i soţul, ci este preotul care ne-a botezat şi al doilea este naşul de botez, şi al treilea – pentru care sunteţi cununaţi – este naşul de cununie. Deci, când faci un pomelnic, întâi şi întâi la morţi să faci. Şi dacă preotul care te-a botezat este mort, pe el să-l pui întâi. Apoi să pui naşul, dacă-i mort, pe urmă pe ceilalţi.

Când faci pomelnic la vii, tot aşa. Dacă traieşte preotul, pui pe preot întâi şi apoi pe naşul de botez, naşul de cununie şi apoi pui pe soţ, soţie, mamă, soră şi alte rudenii.

  • Ce persoane nu se pot trece pe pomelnic ?

Pe pomelnic nu se pot trece niciodată mai întâi sectarii, căci ei s-au rupt definitiv de Biserica lui Hristos. Pe aceştia în veac nu-i poţi trece în pomelnic.

Al doilea sunt sinucigaşii, care şi-au făcut seama singuri; ori s-au înecat, ori s-au spânzurat, ori au murit din beţie, au băut şi au murit beţi, ori au murit în duel, tot sinucigaşi se socotesc.

Pe urmă nu se pun la slujbe cei ce trăiesc necununaţi. În veacul veacului nu-i poţi pune particica în Sfântul Potir, celui ce trăieşte în preacurvie ! Niciodată. Pentru preacurvie se dă 15 ani oprire de la împărtăşanie, că trăieşte necununat. Cum să-i pun părticica lui, să se împărtăşească cu Trupul şi Sângele Domnului?

De asemenea nu se trec pe pomelnic cei care refuză Sfintele Taine şi care nu se mai spovedesc. Gata ! Pe aceştia nu-i mai pui ! S-au despărţit de Biserică pentru veşnicie !

  • Este de folos creştinilor să ia particele acasă?

N-ai voie sa iei particica acasă. Nici un preot n-are voie să dea particica acasă. Este o mare greşeală a preoţilor care dau particele acasă! Nu-i voie, Doamne fereşte ! Sfântul Simion al Tesalonicului zice : ” Preotul care va da părticele din Altar poporului să nu mai fie preot „.

Părticica ţi-o scoate preotul în altar şi rămâne în Sfantul Potir. Ţi-a scos pentru vii şi pentru morţi. Ea rămâne să se sfinţească când se coboară Preasfântul Duh la epicleză. După ce s-a sfinţit, este pusă în dumnezeiescul Sânge, şi atunci ai împărtăşire direct cu Trupul şi Sângele Domnului . Nu să i-o dea omului acasă s-o pună prin castroane. Vai de mine ce nebunie! Cine ţi-a spus că ai voie să dai părticele acasă? Niciodată nu se dau părticele. Să vină la mine preotul care dă părticele!

  • Dar dacă un creştin este beţiv, este bine să-l trecem la pomelnic?

Este bine să-l pui la Psaltire, Sfântul Maslu, acatiste, dar nu la Sfânta Liturghie.

  • Dar cel desfrânat, se poate trece la Sfânta Liturghie?

Desfrânaţii, dacă nu părăsesc păcatul şi nu se spovedesc, nu se pun niciodată! Dimineaţa, la Sfânta Proscomidie, ai văzut că preotul are copia aceea de argint în mână, şi din prescură întâi scoate dumnezeiescul Agneţ, care se preface în Trupul lui Hristos; din prescura a doua se scoate partea Maicii Domnului; din prescura a treia scoate pentru ctitorii mănăstirii, conducătorii ţării, conducătorii Bisericii; din a patra prescură scoate părticele pentru cei vii. Dar pentru cel care înjură, huleşte şi trăieste în desfrâu nu poţi scoate, că acea particică reprezintă faţa sufletului lui.

Şi acele părticele care le scoatem dimineaţa, sunt numai blagoslovite. Şi în timpul epiclezei, atunci când se cântă în biserică: Pe Tine te lăudăm, pe Tine Te binecuvântăm…, preotul în Altar ridică mâinile la cer, se roagă în faţa Sfintei Mese şi se pogoară Sfântul Duh peste Sfintele Daruri. Atunci pe Sfânta Masă nu mai este pâine, ci Trupul lui Iisus Hristos. În Sfântul Potir nu mai este vin, ci Sângele lui Iisus Hristos.