Altarul este spaţiul sfinţeniei.

Închipuie cerescul cort, unde sunt adunările îngerilor.

În mijlocul Altarului se află Sfânta Masă (prestolul) sau Jertfelnicul. Pe ea se aduce Sfânta Jerfă, cea fără de sânge a Noului Testament, în Sfânta Împărtăşanie.

De aceea, locul cel mai sfânt dintr-o biserică este Sfânta Masă şi, deoarece Sfânta Împărtăşanie este miezul Sfintei Liturghii, Sfânta Masă nu poate lipsi de la nici o biserică. Ea este icoana mormântului lui Iisus Hristos, închipuirea Cinei celei de Taină, a crucii şi a răstignirii lui Hristos.

Sfânta Masă se face din piatră, deoarece închipuie mormântul de piatră al lui Hristos, „piatra cea din capul unghiului“ (Ps.117,22), şi este în patru colţuri, „închipuind cele patru părţi ale lumii şi din ea se hrănesc cele patru margini ale lumii“.

Ea este acoperită întâi cu o pânză albă, ţesută din in, numită cămaşă, care închipuie giulgiul de pe Trupul Celui ce a murit pentru noi; apoi deasupra vine o altă acoperitoare numită îmbrăcămintea mesei, făcută dintr-o ţesătură mai luminată, care închipuie veşmintele Mântuitorului cele strălucitoare ca lumina.

În piciorul Sfintei Mese se aşază fragmente din Sfintele Moaşte, obicei păstrat de pe vremea când bisericile se zideau pe mormintele sfinţilor mucenici, rânduială întărită de Sfintele Sinoade.

Sursa: Ziarul Lumina