Nu te minuna dacă din om poţi ajunge înger!

Pentru că ne stă dinainte slavă deopotrivă cu cea a îngerilor; şi pe aceasta o făgăduieşte luptătorilor Cel care rânduieşte lupta.

În lumea aceasta ne aflăm ca într-un al doilea pântece de maică; fiindcă atunci când eram în pântecele maicii nu aveam aceeaşi vieţuire ca cea de acum: nu ne desfătam de bucate tari, nu puteam săvârşi lucrurile pe care le facem acum, nu ne împărtăşeam de lumina soarelui sau de vreo altă strălucire şi eram lipsiţi de multe alte plăceri din cele de aici. La fel, în lumea aceasta suntem lipsiţi de lucruri mari şi minunate din Împărăţia Cerurilor. Deci, după ce le-am cercat îndeajuns pe cele de aici, să le dorim de acum pe cele de acolo. Am gustat bucatele de aici? Să le poftim pe cele dumnezeieşti! Ne-am desfătat de lumina materialnică? Să-L dorim pe Soarele dreptăţii! Ierusalimul cel de sus, ca pe patria şi pe maica noastră să râvnim a-l vedea!

Să ne trăim restul vieţii [călăuziţi] de nădejdile de dincolo, pentru ca să ne desfătăm şi de bunătăţile veşnice.

Prin urmare, aşa cum pruncii, după ce se desăvârşesc în pântece, [se nasc] venind de la o viaţă şi de la o hrană sărăcăcioasă spre un chip mai înalt de vieţuire, tot astfel şi drepţii, care sporesc prin petrecerea lor în lume, se mută la vieţuirea cea de sus, aşa cum e scris mergând din putere în putere. Păcătoşii, însă, sunt predaţi din întuneric întunericului, asemenea fătului zămislit şi mort în pântece. Căci, chiar dacă trăiesc pe pământ, din pricina împătimirii de cele pământeşti, petrec ca în întuneric; şi după ce se săvârşesc, sunt coborâţi în locuri mai întunecate şi mai din adânc.

Aşadar, în viaţă ne naştem de trei ori: o dată din pântecele maicii, atunci când venim din pământ în pământ. Apoi, prin celelalte două naşteri, ne mutăm de pe pământ la cer. Dintre acestea, prima este a harului, prin dumnezeiescul Botez, pe care îl numim naştere din nou, iar cealaltă ni se face din pocăinţă şi din ostenelile cele bune; şi aceasta din urmă este cea întru care stăm acum.

Bucuria din ceruri şi slava gătită sfinţilor sunt mai presus de gând şi de aceea se cuvine să le râvnim din tot sufletul. Nimic din cele ce sunt sau din cele ce facem nu este vrednic de acestea.

Sursa: Apoftegmă din viaţa Sfintei Singlitichia

Everghetions, vol.1. Ediţia bilingvă. Sfânta Mănăstire Vatoped. Muntele Athos