Vino la Mine, su­flete, să cunoşti viaţa cea adevărată!

Noi, creştinii ortodocşi, trebuie să-i apărăm pe copiii noştri de influenţele secularizante ale vremii noastre, încercând să devenim exemple vii de evlavie ortodoxă şi de smerenie.

Noi, ortodocşii, putem să păstrăm moştenirea unică, pe care o avem, mergând regulat la Spovedanie şi înţelegând că, dacă atitudinile congregaţionaliste ale „consiliilor parohiale” arogante, politizate şi secularizate pot funcţiona într-o Biserică protestantă, aceasta nu este şi calea ortodoxiei!

Credincioşii ortodocşi trebuie să se nevoiască, să fie credincioşi crezului lor, să nu pregetăm nici o clipă să ne cheltuim banii şi timpul pentru a spijini cât putem răspândirea monahismului.

Avem nevoie neapărată de torţe de lumină în acest ev întunecat!

Trebuie să educăm copiii, mai ales, prin exemplul nostru sacramental de dragoste, de credinţă, ca să reziste măcelului secular-protestant şi noului ev de întuneric ce îmi pare că ne-a cucerit. Acei secularişti protestanţi şi alţii care caută ceva transcendent, sacru şi peren, într-o lume confuză şi desacralizată, trebuie invitaţi la Biserica de veacuri – una Sfântă, Sobornicească şi Apostolească. „Unitatea ecumenică” adevărată şi de durată se va produce când toţi creştinii se vor întoarce acasă.

Mi se pare că, „programul” Bisericii ortodoxe este acela de a fi ortodox!

Dacă acesta este împlinit, restul vine de la sine. Îmi pare că, adevărata unitate a Bisericii Ortodoxe de la noi poate fi gasită, doar în unitatea unei cauze evanghelice comune, nu în scheme grandioase sau în semnări de documente.

Sursa: Frank Schaeffer (Dans de unul singur – căutarea credinţei ortodoxe în era falsei religii)


Convertirea este trecerea de la o viaţă pus­tie, de la o viaţă stearpă, de la o viaţă tristă, de la o viaţă de păcat şi erezie la viaţa în Biserică. Viaţa în Biserică e cel mai frumos lucru cu putinţă!

Sfântul Ilarion Troiţki, episcopul nou mucenic, ca­re a pătimit pentru Hristos în prigoana din Rusia comu­nistă, spunea că unii creştini sunt complexaţi de faptul că ei nu reuşesc să fie ca ceilalţi. Li se pare că apartenenţa lor la Biserică e ca un minus, ca o slăbiciune. Şi Sfântul Ila­rion Troiţki spunea că noi, de fapt, ar trebui să ne dăm sea­ma că avem cea mai mare comoară. Cel mai de preţ lucru din lume este să fii creştin! Şi-n momentul în care ne dăm seama de asta, viaţa noastră începe să se schimbe.

În vremurile pe care le trăim nu tre­buie să fim apologeţi ai durităţii, apologeţi ai neînţe­le­ge­­rii, dar trebuie să ne dăm seama că, în momentul în care propovăduim o altă Ortodoxie decât cea pe care au propo­văduit-o Sfinţii Părinţi, ne aflăm în întuneric.

Nu numai ceilalţi trebuie să se apropie de Or­to­do­xie! Noi înşine, cei care mergem la biserică, cei care ne spovedim, cei care am căzut, poate, într-o anumită rutină, ar trebui să ne dăm seama că Hristos ne aşteaptă la El, că Hristos aşteaptă să ne schimbăm vieţile.

Trebuie să ne dăm seama că noi înşine avem nevoie să-L trăim mai intens pe Hristos, noi înşine trebuie să ne bucurăm de Hristos, noi înşine tre­buie să-L iubim pe Hristos, trebuie să-I facem loc lui Hris­tos în viaţa noastră. Noi înşine avem nevoie să ne schimbăm vieţile, să punem început bun mântuirii.

Sursa: Danion Vasile – Conferinţa despre convertire şi convertiţi (Drumul spre Acasă–După desfrâu, droguri, yoga şi alte rătăciri)

Fiecăruia dintre noi ne spune Hristos: „Vino la Mine, su­flete, să cunoşti viaţa cea adevărată!”

Fiecăruia dintre noi ne spune Hristos: „Vino, suflete, la mântuire!”

Pe fiecare din­tre noi ne aşteaptă Hristos!

O convertire tulburătoare – Hristos împotriva iniţierii drăceşti

Transcriere interviu: Danion Vasile – Claudiu Răducu