Una din greşelile pastorale care se fac în această perioadă a Postului Mare, şi în general a tuturor posturilor, este amânarea momentului spovedirii şi împărtăşirii pentru ultimele zile ale postului, ceea ce aduce o mare greutate pentru preot, în primul rând, pentru că ajunge să facă o spovedanie pripită şi netipiconală, iar în al doilea rând nu mai are timp să vorbească suficient cu credincioşii.

Care este cauza?

Majoritatea credincioşilor ori postesc doar prima şi ultima săptămână şi vin să se spovedească la început şi la sfârşit, ori pur şi simplu lasă spovedania pe ultima săptămână, ceea ce este total nepotrivit.

Se ştie că ultima săptămână, a Patimilor, este plină de slujbe bisericeşti foarte importante, cum sunt spre exemplu Deniile. În această săptămâna preotul nu mai găseşte timp şi pentru spovedit. Dacă noi îl aglomerăm sau îl asaltăm cu spovedania în ultimele zile, facem o mare greşeală, fiindcă, fiind nevoit să îi spovedească pe toţi, nu mai are timp să îi consulte pe fiecare în parte, şi atunci spovedania devine formalistă şi incompletă. Niciodată nu o să avem timp să scotocim toate străfundurile sufleteşti ale omului în doar câteva minute. De aceea eu consider că aceasta este una din marile greşeli care se fac în timpul postului.

Este bine să-i sfătuim pe credincioşii noştri ca spovedania să aibă loc pe tot parcursul postului. Preotul, în cele şase săptămâni ale Postului Mare, are suficient timp să spovedească şi chiar să-i împărtăşească pe credincioşi. Dacă vrem să ne împărtăşim în ultima săptămână, o putem face şi atunci, dar să nu venim cu toţii, fiindcă este un calvar pentru preot. Aşa se cultivă o spovedanie incompletă.

Iată, suntem la mijlocul postului, să profităm de această perioadă acum când avem timp şi noi, şi preotul. Să stăm de vorbă cu duhovnicul, să-i spunem păsurile, păcatele, suferinţele. Iar la sfârşitul postului, pentru a ne împărtăşi, să mărturisim doar păcatele care le-am făcut de la ultima spovedanie. Spovedania în grabă nu este de folos nici pentru preot, pentru că nu are satisfacţia că a atins scopul Sfintei Taine pe care a făcut-o, şi cu atât mai mult pentru credincios, care face o spovedanie de mântuială.

Aceasta este una din hibele mari pe care le cultivăm din păcate în perioada aceasta din cauza neglijenţei şi delăsării credincioşilor care vin în ultima săptămână. Este un simulacru. Cei mai mulţi vin în Sâmbăta Patimilor, când ne pregătim pentru Înviere, când starea noastră sufletească ar trebui să fie deosebită.

Săptămâna Mare sau ultimele zile ale postului trebuie să ne găsească deja spovediţi şi împărtăşiţi.

Sursa: Ziarul Lumina. Pr. prof. Nicolae D. Necula