Uneori, când facem o faptă bună, o comparăm cu a celuilalt de lângă noi, nu mai vorbesc de situaţiile când, cu superioritate, îl judecăm pentru lipsa lui de milostenie.

Noi nu putem judeca un om după ce a căzut într-un păcat greu sau mai uşor spunând că este păcătos. Numai Dumnezeu ştie ce este în inima lui. Nu-l judeca, tu ştii căderea din zi, dar nu-i ştii pocăinţa din noapte. Sunt oameni, şi patericul este plin de astfel de cazuri, care au venit la mănăstire într-un moment al vieţii lor după ce au petrecut mult timp în mijlocul lumii, printre încercări, ispite, patimi; dar ei au hotărât să-şi schimbe viaţa şi au obţinut iertarea de la Dumnezeu. Apoi s-au petrecut semne minunate cu ei după ce s-au rugat îndelung, după ce au unit rugăciunea cu lacrimile, au căpătat darul lacrimilor. Astfel de rugăciuni sunt sigur că Dumnezeu le primeşte. Se mai numesc botezul lacrimilor, deoarece spală toate păcatele făcute de la Sfântul Botez.

Revenind la faptele bune, putem spune că una dintre cele mai importante este grija faţă de părinţi. O faptă bună în lumea noastră plină de săraci este şi atunci când ajutăm familia să-i îngroape pe cei decedaţi. Sau să participăm la înmormântarea unui apropiat sau a unui necunoscut. Sunt oameni care locuiesc în acelaşi bloc, pe acelaşi palier şi care nici măcar nu se salută. Nu mai vorbim de faptul că sunt profesori care au avut sute ori mii de elevi şi care sunt conduşi la groapă de câţiva oameni. Unde este recunoştinţa noastră? Unde este recunoştinţa elevului de altădată?

Să îi pomenim în rugăciunile noastre pe cei care ne-au făcut bine, dar şi pe cei care ne-au făcut şi ne mai fac rău. „Rugaţi-vă pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc“ (Mt. 5, 44). De ce? Şi răspunsul ni-l dă tot Sfânta Scriptură. „Ca să fiţi fiii Tatălui vostru Celui din ceruri, că El face să răsară soarele şi peste cei răi, şi peste cei buni şi trimite ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi.“ Sau când ucenicii au lăsat toate şi l-au urmat pe Mântuitorul l-au întrebat „ce va fi cu noi?“. Iar El le-a răspuns: „Îndoit veţi dobândi şi viaţă veşnică veţi avea.“ Toţi cei care fac milostenie cu adevărat nu aşteaptă răsplată de la oameni, deoarece ştiu că aceştia fie nu au disponibilitate, fie nu vor să răspundă în vreun fel. Dar avem o altă răsplată, mai importantă, vom fi fiii Tatălui nostru celui din ceruri. Mai mare cinste ca aceasta nimeni nu poate dobândi.

Sursa: Ziarul Lumina. Arhim. Timotei Aioanei