Blândeţea este sprijinul neclintit al minţii, care face ca, atât în faţa onorurilor, cât şi a ocărilor, mintea să rămână aceeaşi. Este reazemul răbdării, întrucât „cei blânzi vor moşteni pământul” (Matei 5.5), adică toate pornirile trupului pământesc. Cel blând va rămâne netulburat în necazuri, rugându-se pentru cei care i-au pricinuit necazuri.

Blândeţea şi smerenia sunt flori care răsar din răbdarea necazurilor şi din nădejde. Prin blândeţe ne apropiem de iubire, care stă la capătul final al virtuţilor. Cel blând pricinuieşte linişte atât lui cât şi aproapelui. În inimile celor blânzi Se odihneşte Domnul.

Cel blând pentru Dumnezeu este mai înţelept decât înţelepţii, şi cel smerit cu inima e mai puternic decât cei puternici, căci poartă jugul lui Hristos. (Sf. Marcu Ascetul)

Cei blânzi vor moşteni pământul, adică vor stăpâni pământul. Iar cei ce-şi ies din fire întru mânie se vor nimici din pământul lor.

Nemânierea este o dorinţă fără de saţiu de necinstire, după cum în oamenii lăudăroşi este o dorinţă de laudă. Blândeţea este o aşezare nemişcată a sufletului, care rămâne acelaşi şi la necinste, şi la cinste.

Blândeţea e o stâncă înălţată peste marea iuţimii, de care se sfarmă toate valurile ce se izbesc de ea, iar ea singură rămâne neclintită. Blândeţea este stânca de care se sparg toate valurile grele ale vieţii. Prin ea se întăreşte răbdarea, uşa înţelepciunii duhovniceşti.

Blândeţea este ajutătoarea ascultării, îndrumătoarea frăţiei, frâul nebiruinţei, curmarea mâniei, dătătoarea de bucurie, urmarea lui Hristos, însuşire îngerească, lanţuri pentru diavoli şi scut împotriva amărăciunii. În inimile blânde odihneşte Domnul, iar un suflet tulburat este un scaun pentru diavol. (Sf. Ioan Scărarul)

Prin blândeţe se nimiceşte stăpânitorul lumii acesteia. (Sf. Ignatie Teoforul)

Blândeţea vine dintr-un suflet mărinimos şi dintr-o cugetare sănătoasă.

Dacă noi vom fi blânzi şi îngăduitori, vom fi nebiruiţi şi nici un om, fie mare, fie mic, nu va putea să ne vatăme vreodată.

Prin bunăvoinţă şi blândeţe veţi câştiga inimile oamenilor mult mai mult decât prin tot felul de cunoştinţe, de lumini şi de ştiinţe. (Sf. Ioan Gură de Aur)

Omul se pleacă în faţa dreptăţii, dar nu îngenunchează decât în faţa blândeţii! (Sf. Ioan Scărarul)

Fraţi creştini…

dacă doriţi să biruiţi iuţimea, aduce-ţi-vă aminte de Domnul Iisus Hristos şi doar astfel veţi câştiga blândeţea şi îndelunga-răbdare, după spusele Sf. Efrem Sirul. Deci, să biruim prin blândeţe pe cei care ne-au ofensat; să-i câştigăm prin evlavia noastră! Să lăsăm să-i pedepsească cugetul lor, şi nu mânia noastră. (Sf. Grigorie Teologul)

Însuşiţi-vă blândeţea, creaţi-vă din nou în credinţă, care este Trupul Domnului, şi în dragoste, care este Sângele Lui. (Sf. Ignatie Teoforul)

Sursa: Filocalia