Luni, 15 februarie a.c., în toate bisericile ortodoxe a început oficierea slujbei Canonului celui Mare, al Sfântului Andrei Criteanul. Această slujbă, specifică Postului Sfintelor Paşti, a fost săvârşită luni-seară la Catedrala patriarhală din Bucureşti, de către Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. Patriarhul României a rostit un cuvânt de învăţătură în care a explicat semnificaţia postului şi adâncimea ideilor pe care le cuprinde Canonul cel Mare.

„Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!“, a răsunat luni-seară în toate bisericile ortodoxe stihul care va răsuna în ritm liniştit, cadenţat, întreagă săptămâna aceasta.

Credincioşi din toate zonele capitalei au umplut în seara zilei de luni Catedrala patriarhală, pentru a participa la Slujba Canonului Mare.

În zi de ajunare, bătrâni, tineri şi chiar copii au urcat Colina Patriarhiei, fiecare cu gândul la rugăciune, la cele necesare pentru a primi în această perioadă de post milostivirea şi mângâirea lui Dumnezeu.

„Am venit ca de fiecare dată la catedrală, pentru a asculta slujba aceasta din Postul Mare, pentru că în aceste cântări şi rugăciuni îmi regăsesc păcatele, neputinţa şi micile slăbiciuni de zi cu zi. Vin cu gândul la Dumnezeu, la Maica Domnului şi la toţi sfinţii, cu nădejdea că prin aceste rugăciuni vom primi, eu, cei dragi ai mei şi mulţi alţii, pace, linişte şi mângâiere“, ne-a declarat doamna Viorica Stamate.

Perioadă de rugăciune şi pocăinţă

Patriarhul României a explicat în cuvântul de învăţătură înţelesurile duhovniceşti ale călătoriei postului spre minunata noapte a Învierii Domnului nostru Iisus Hristos şi a evidenţiat cele mai importante aspecte ale acestei impresionante creaţii ale imnografiei creştine.

„Perioada Postului Mare sau a Postului Sfintelor Paşti este mai întâi de toate o perioadă de rugăciune şi pocăinţă. Postul este însoţit de rugăciune şi rugăciunea este însoţită de pocăinţă“, a spus PF Părinte Patriarh Daniel. De asemenea, Preafericirea Sa a explicat că postirea ne predispune la rugăciune mai multă, la rugăciune smerită, arătând că rânduială făcută de sfinţii postitori şi rugători în această perioadă înseamnă o concentrare a noastră asupra hranei duhovniceşti mai mult decât asupra hranei trupeşti sau materiale.

Postirea înseamnă o preferinţă dată întâlnirii cu Dumnezeu faţă de întâlnirea cu darurile Sale din natură, din creaţie. „Când postim, postim pentru că iubim pe Dumnezu mai mult decât darurile Lui pe care le consumăm. Prin postire dorim să ne dezlipim, să ne detaşăm, să ne eliberăm de prea multul determinism, de prea multa lăcomie şi de prea multa obişnuiţă, consumând cele pământeşti. Vrem să ne eliberăm de prea multa lăcomie de cele materiale, pentru a transorma foamea şi setea noastră trupească în foame după Dumnezeu. Postirea ne predispune la rugăciune mai multă, rugăciune smerită. Cu cât ne rugăm mai mult, cu atât ne hrănim mai mult din prezenţa Harului lui Dumnezeu, din prezenţa iubitoare a lui Hristos, Care ascultă rugăciunea smerită însoţită de post. Prin aceasta se hrăneşte mai mult sufletul nostru, rugăciunea este o hrană a sufletului, ea luminează mintea, încălzeşte inima şi întăreşte voinţa ca să iubim mai mult pe Dumnezeu, să ne aducem mai des aminte de El, să-I mulţumim pentru darul vieţii şi să-I cerem mântuirea ca viaţă veşnică“, a spus Prea Fericitul Daniel.

Continuare articol aici.

Sursa: Ziarul Lumina