Inimioare roşii, fundiţe roz, bomboane ambalate în ţiplă purpurie, amoraşi suspendaţi printre norişori pufoşi şi albaştri, declaraţii siro­poa­se şi alte dulcegării dintre cele care fac bine sufletului dornic de întâmplări “micuţe şi drăguţe” – iată numai câteva dintre elementele lui Valentine’s Day.
În fiecare februarie, pe 14, ziua Sfântului Valentin este celebrată cu mult fast, iar “sărbătoarea” a intrat atât de mult în subconştientul populaţiei încât, dacă întrebi la întâmplare ce sărbătoare mai mare este în ce-a dea doua lună a anului, ţi se răspunde fără clipire: Sfântul Valentin! Această zi a devenit astfel o bornă de marcaj foarte clară pe  harta întortocheată a obişnuinţelor de consum.

***

Be my Valentine!
Istoria sărbătoririi Sfântului Valentin, patronul îndrăgostiţilor, se pierde în istoria Imperiului Roman.

În zilele noastre, Biserica Catolică recunoaşte cel puţin trei sfinţi diferiţi care se numesc Valentin sau Valentinus şi care cu toţii au fost martirizaţi. O legendă spune că Valentin a fost un preot care slujea prin secolul al III-lea în Roma.

Când împăratul Claudius al II-lea a hotărât că bărbaţii necăsătoriţi erau soldaţi mai buni decât cei cu neveste şi familii, a scos în afara legii căsătoria pentru cei tineri. El a vrut să facă din bărbaţii necăsătoriţi o adevărată pepinieră de potenţiali soldaţi. Valentin, dându-şi seama de nedreptatea decretului emis, l-a înfruntat pe Claudius, continuând să oficieze căsătorii în secret pentru tinerii îndrăgostiţi. Când fapta lui a fost descoperită, împăratul l-a condamnat la moarte. Alte tradiţii spun că Valentin ar fi fost omorât pentru încercarea de a-i fi ajutat pe creş­tini să scape din teribilele închisori romane, unde erau bătuţi şi torturaţi.
Potrivit altei legende, Valentin este cel care a trimis prima felicitare valentine. În timp ce se afla în închisoare, s-a îndrăgostit de fiica paznicului închisorii. Înainte de a muri, se spune că a scris o scrisoare pe care a semnat-o “de la al tău Valentin”, expresie care se foloseşte şi astăzi. De aici a apărut “tradiţia” de a trimite în ziua de 14 februarie scrisorele parfumate, desenate cu flori, inimioare şi amoraşi, cu cererea Be my Valentine! (“Fii Valentinul meu!”)

***

***

Originea: serbările Lupercalia
Sărbătorirea zilei de Sfântul Valentin îşi are origi­nea, de fapt, într-o tradiţie a Romei antice, respectiv serbările numite Lupercalia, care se organizau pe 15 fe­bruarie, în onoarea zeităţilor Juno şi Pan. Pentru că era şi o sărbătoare a fertilităţii, obiceiul cerea tinerelelor necă­sătorite să scrie bileţele de amor, iar mesajele erau pu­se într-o urnă din care flăcăii de însurat extrageau, la întâmplare, câte unul. Con­form obiceiului, participanţii erau obligaţi să o curteze apoi cu precădere pe semnatara mesajului ales, şi de aici, desigur, porneau tot felul de istorioare…
Pe de altă parte, ziua Sfântului Valentin se mai numea, cu mult timp în urmă, Ziua Nunţii Păsărilor, asta pentru că oamenii îşi imaginau că păsările îşi aleg perechea exact în ziua de 14 februarie.
Obiceiurile romane au căpătat apoi caracter creştin, iar sărbătoarea fertilităţii a devenit – desigur abuziv – sarcina expresă a Sfântului Valentin. În ziua de 14 februarie, catolicii merg la biserică pentru a rosti rugăciuni, se spovedesc şi aduc sa­crificii. Zidarii se roagă pentru a primi binecuvântarea Sfântului, mai ales a­tunci când lucrează pe schele. În dimineata acestei zile se pune apă sfinţită în apa pe care animalele de casă urmează să o bea. Unii fermieri fac ocolul proprietăţii lor încă din zorii zilei, pentru a fi feriţi, chipurile, de hoţi şi de păsările hrăpăreţe.

***

Afacere cu mască de sărbătoare
Absolut toţi negustorii încearcă să profite. În fond, iubirea comercială durează doar o zi.

Aproape toate produsele pe care comercianţii le oferă de aşa-zisa Zi a Îndrăgostiţilor, au cel puţin o inimoară roşie. Evident, ofertele sunt gândite pentru orice buzunar, astfel încât orice român atins de “spiritul” sărbătorii americane a îndrăgostiţilor să cheltuiască o sumă mai mare sau mai mică, în funcţie de posibilităţi. Astfel, magazinele sunt pline de inimioare roşii, confecţionate din pluş, catifea sau atlas, inscripţionate cu mesaje de dragoste în limba română sau engleză – mult mai apropiată de spiritul sărbătorii.

Din ofertele comercianţilor nu lipsesc nici felicitările de culoare roz, tăiate şi ele în formă de inimă. Obiecte obişnuite, ca de exemplu căni, tricouri sau perne, nu au scăpat nici ele de transformarea în cadouri speciale pentru Ziua Îndrăgosti­ţilor. Astfel, vânzătorii din magazinele care “personalizează” astfel de obiecte, imprimându-le diferite imagini, pun în faţa clienţilor cataloage întregi din care aceştia pot alege un Cupidon, o inimă sau un mesaj de dragoste.

De valul Zilei Îndrăgostiţilor nu au scăpat nici obiectele de sticlărie. Astfel, românii tentaţi să celebreze Valentine’s Day pot achizi­ţiona Paharul Îndrăgostiţilor. Confecţionat dintr-o sticlă ordinară, acesta are marea calitate de a fi prevăzut cu două paie simetrice, astfel încât două persoane pot bea în acelaşi timp din el.

***

***

Valentin vs Dragobete
O dată ajuns pe meleaguri miori­tice, occidentalul Sfânt Valentin a dat de protectorul local al tinerilor îndrăgostiţi, Dragobetele, fiul Dochiei, un fel de “omolog local” al lui Cupidon, care se sărbătoreşte tot în luna februarie, în ziua de 24. Deşi au poveşti şi simbolistici asemănătoare, în duelul cu Dragobetele Sfântul Valentin are un oarecare avans, deoarece şi-a însuşit deja tehnicile moderne de lucru, prin urmare are o echipă de relaţii publice imbatabilă. Totuşi, romanticul Dragobete îi face pe mulţi să viseze la început de primăvară.

În pădure se dezleagă ciocul păsărilor care n-au plecat peste iarnă, în grădini vrăbiile se strâng în stoluri, încep să ciripească şi să-şi dureze cuiburi. Cei mici urcă în deal să culeagă ghiocei şi brânduşe, iar fetele strâng apă din zăpada netopită, cu care îşi dau pe obraz, pentru a-şi ţine frumuseţea.

Sursa: Florian Bichir. Lumea Credinţei

P.S. de Valentin/Dragobete:

Mi-a atras atenţia un articol din ziarul Adevărul de astăzi, în care, diverse „vedete” autohtone oferă câte o scrisorică persoanei iubite. Mie mi-a plăcut în mod deosebit scrisorica pe care Alina Sorescu a oferit-o iubitului ei în această zi a iubirii.

V-o ofer şi dvs. spre „delectare sentimentală”, sau spre exemplu, pentru cei care, încă, nu au oferit persoanei iubite câteva rânduri pline de sentimente…Să vă fie de folos!

Dragă Moş Dragobete,

Îţi trimit această scrisoare mai devreme, la 14 februarie, ca să o citească şi Sf.Valentin. Ştiu că nu ai nici reni, nici sanie, deşi uitându-mă pe fereastră la nămeţii de pe străzi, cred că ţi-ar fi trebuit.

Îmi doresc să îmi aduci în această perioadă în care inimioarele zburdă peste tot, evident, multă iubire. De fapt, îmi doresc să rămână la fel de frumoasă cum e de un an şi jumătate încoace.

Îmi doresc să avem primăvara în suflete şi atunci când timpul ne va şifona chipurile.Îmi doresc să trăim mereu într-un parc de emoţii.

Ştiu că Sfântul Valentin şi Moş Dragobete se simt în sufletele noastre ca la ei acasă, aşa că îi vom primi de fiecare dată cu drag.

Astăzi, dragă Alexandru, mă gândesc la toate momentele frumoase petrecute împreună şi visez la cele ce vor urma. Iar dacă la un moment dat vei citi aceste dorinţe ale mele publicate pe undeva prin vreun ziar, să ştii că şi eu am lucruri minunate să-ţi dăruiesc.

Voi fi jumătatea care te completează, o să am mereu un umăr pe care să pui capul când vei fi obosit şi o vorbă bună când eşti supărat şi promit să râd la toate glumele tale.

Alina.