În sâmbăta premergătoare duminicii Înfricoşătoarei Judecăţi – ziua în care se lasă sec de carne pentru Postul Sfintelor Paşti, Biserica Ortodoxă face pomenirea celor trecuţi la cele veşnice. Această sâmbătă este cunoscută în popor sub denumirea „Moşii de iarnă”. Există pomenirea morţilor, pentru că Biserica nu vede în moarte sfârşitul existenţei omului.

Astfel, sâmbăta de 6 februarie, în fiecare biserică se oficiază Sfânta Liturghie, urmată de slujba Parastasului pentru cei adormiţi. În ziua în care se săvârşeşte Sfânta Liturghie, preotul scoate miride (părticele) din prescură, pentru vii şi morţi. Ele sunt aşezate pe Sfântul Disc, alături de Agneţ – partea din prescură, care reprezintă pe Hristos, ca dragostea Lui să se reverse şi asupra lor. Amintim că în cadrul Sfintei Liturghii, Agneţul se preface în Trupul şi Sângele Domnului. Astfel, miridele (care îi reprezintă pe cei pomeniţi), participă la sfinţenie prin prezenţa lor alături de Trupul lui Hristos de pe Sfântul Disc.

Cine poate fi pomenit?

Se pot pomeni toţi cei care au murit nedespărţiţi de Biserică. Nu pot fi pomeniţi cei care au murit în dispreţ cunoscut faţă de Dumnezeu. Precizez că orice slujbă a Bisericii se săvârşeşte numai pentru cei care sunt membri ai ei, adică au devenit prin Sfintele Taine, mădulare ale Trupului tainic al lui Hristos. De aceea nu pot fi pomeniţi nici copiii morţi nebotezaţi, pentru că ei nu sunt membri ai Bisericii. În slujba de la înmormântarea pruncilor se spune: „Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Tu ai făgăduit să dai împărăţia cerurilor celor născuţi din apă şi din Duh“, ceea ce ne arată că ei au fost botezaţi.

Moşii de iarnă

În Sâmbăta dinaintea Duminicii lăsatului sec de carne facem pomenirea morţilor, pentru că în duminica următoare Biserica a rînduit să se facă pomenire de Înfricoşata Judecată şi A doua venire a Domnului la care ne vom înfaţişa cu toţii. Pentru că mulţi creştini au murit pe neaşteptate şi fără pregătirea sau fără pocăinţa necesară, Biserica face mijlocire pentru toţi aceştia, ca să se bucure de fericirea veşnică.

Simion Florea Marian menţiona în lucrarea „Trilogia vieţii“, „că pe tot parcursul anului, în spaţiul românesc există 20 de zile de Moşi“. Cuvântul „moşi“ vine de la „strămoşi“, şi se referă la persoanele trecute la cele veşnice. Cu apelativul „moşi” sunt numiţi nu doar morţii, ci şi principalele sărbători ce le sunt consacrate, precum şi pomenile făcute pentru ei. Din zilele de Moşi amintim: „Moşii de primăvară” (de Măcinici), „Moşii de vară” (sâmbăta dinaintea Rusaliilor), „Moşii de toamnă” (în prima sâmbătă din luna noiembrie), „Mosii de iarnă” (sâmbăta dinaintea Duminicii lăsatului sec de carne).

Sâmbăta, zi de pomenire a celor adormiţi

Sfinţii Părinţi au rânduit ca sâmbăta să se facă pomenirea celor adormiţi, pentru că este ziua în care Hristos a stat cu trupul în mormânt şi cu sufletul în iad, ca să-i elibereze pe drepţii adormiţi. Pe de altă parte sâmbăta e deschisă spre duminică, ziua învierii cu trupul. Duminica este numită şi ziua a opta, pentru că este ziua începutului fără de sfârşit, ea nu va mai fi urmată de alte zile, va fi eternă.

Nu se fac parastase:

– în duminicile de peste an;
– în perioada dintre Naşterea şi Botezul Domnului;
– de la lăsatul secului de carne până la sâmbăta întâi din Postul Mare, sâmbăta Sfântului Teodor;
– din sâmbăta Floriilor până în Duminica Tomei;
– în zilele de luni, marţi, miercuri, joi şi vineri, din Postul Sfintelor Paşti, pentru că în aceste zile este săvârşita Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite.

Sursa: Crestin Ortodox

Moşii de iarnă – Sâmbăta dinaintea Duminicii lăsatului sec de carne

Acatistul către Dumnezeu Tatăl pentru cei adormiţi (mp3)

Cântări psaltice: Slujba din Sâmbăta pomenirii morţilor/ “Moşii de iarnă”– Corul Stavropoleos