„În adevăr, Legea având umbra bunurilor viitoare, iar nu însuşi chipul lucrurilor, nu poate niciodată – cu aceleaşi jertfe, aduse neîncetat în fiecare an – să facă desăvârşiţi pe cei ce se apropie. Altfel, n-ar fi încetat oare jertfele aduse, dacă cei ce săvârşesc slujba dumnezeiască, fiind o dată curăţiţi, n-ar mai avea nici o conştiinţă a păcatelor? Ci prin ele, an de an, se face amintirea păcatelor. Pentru că este cu neputinţă ca sângele de tauri şi de ţapi să înlăture păcatele. Drept aceea, intrând în lume, zice: «Jertfă şi prinos n-ai voit, dar mi-ai întocmit trup. Arderi de tot şi jertfe pentru păcat nu ţi-au plăcut; atunci am zis: Iată vin, în sulul cărţii este scris despre mine, să fac voia Ta, Dumnezeule». Zicând mai sus că: «Jertfă şi prinoase şi arderile de tot şi jertfele pentru păcat n-ai voit, nici nu Ţi-au plăcut», care se aduc după Lege, atunci a zis: «Iată, vin ca să fac voia Ta, Dumnezeule».

El desfiinţează deci pe cei dintâi ca să statornicească pe al doilea. Întru această voinţă suntem sfinţiţi, prin jertfa trupului lui Iisus Hristos, odată pentru totdeauna. Şi orice preot stă şi slujeşte în fiecare zi şi aceleaşi jertfe aduce de multe ori, ca unele care niciodată nu pot să înlăture păcatele. Acesta dimpotrivă, aducând o singură jertfă pentru păcate, a şezut în vecii vecilor, de-a dreapta lui Dumnezeu, şi aşteaptă până ce vrăjmaşii Lui vor fi puşi aşternut picioarelor Lui. Căci, printr-o singură jertfă adusă, a adus la veşnică desăvârşire pe cei ce se sfinţesc; dar şi Duhul cel Sfânt ne mărturiseşte aceasta, fiindcă după ce a zis: «acesta este aşezământul pe care îl voi întocmi cu ei, după acele zile – zice Domnul: Da-voi legile Mele în inimile lor şi le voi scrie în cugetele lor». Şi adaugă: «Iar de păcatele lor şi de fărădelegile lor nu-Mi voi mai aduce aminte». Unde este, dar, iertarea acestora, nu mai este jertfă pentru păcate.“ (Evrei 10, 1-18)

Atât omul din Legea Veche, cât şi creştinul au în comun jertfa

În repetate rânduri, Sfântul Pavel dezvoltă învăţătura potrivit căreia Legea Veche este pedagog către Hristos, este umbră a Noului Testament.

Părinţii Bisericii nu au văzut nici o contradicţie între cele două Testamente, ci, dimpotrivă, au afirmat că ambele zugăvesc icoana lui Hristos. Cuvântul întrupat este Cel care a vorbit în Legea Veche, de aceea Hristos Domnul a afirmat în predica de pe munte că nu a venit să strice Legea, ci să o împlinescă (Matei 5, 17). Templul trebuia să devină Biserică. Dar atât omul din Legea Veche, cât şi creştinul au în comun jertfa. Dacă sacrificiile din Lege au preînchipuit jertfa Mântuitorului, astăzi Biserica, în fiecare Sfântă Liturghie, ne aminteşte că Cineva a murit pentru noi, că jertfa Lui este începutul mântuirii noastre. Prin aceasta suntem chemaţi în permanenţă să ne jertfim. Dacă iudeii jertfeau, creştinii se jertfesc.

E mai uşor să dăruieşti ceva, să sacrifici un animal, decât să treci peste orgoliul propriu, peste jignirile care ţi se aduc şi să răspunzi cu pace atunci când eşti atacat. Iată de ce jertfa nesângeroasă este mai greu de săvârşit decât sacrificul unui animal.

Sursa: Ziarul Lumina