„Deci, dacă este vreun îndemn în Hristos, dacă este vreo mângâiere a dragostei, dacă este vreo împărtăşire a Duhului, dacă este vreo milostivire şi îndurare, faceţi-mi bucuria deplină, ca să gândiţi la fel, având aceeaşi iubire, aceleaşi simţiri, aceeaşi cugetare. Nu faceţi nimic din duh de ceartă, nici din slavă deşartă, ci cu smerenie unul pe altul socotească-l mai de cinste decât el însuşi. Să nu caute nimeni numai ale sale, ci fiecare şi ale altuia. Gândul acesta să fie în voi care era şi în Hristos Iisus, Care, Dumnezeu fiind în chip, n-a socotit o ştirbire a fi El întocmai cu Dumnezeu, ci S-a deşertat pe Sine, chip de rob luând, făcându-Se asemenea oamenilor, şi la înfăţişare aflându-Se ca un om, S-a smerit pe Sine, ascultător făcându-Se până la moarte, şi încă moarte pe cruce. Pentru aceea, şi Dumnezeu L-a preaînălţat şi I-a dăruit Lui nume, care este mai presus de orice nume; ca întru numele lui Iisus tot genunchiul să se plece, al celor cereşti şi al celor pământeşti şi al celor de dedesubt. Şi să mărturisească toată limba că Domn este Iisus Hristos, întru slava lui Dumnezeu-Tatăl.“ (Filipeni 2, 1-11)


Avem datoria să ne „coborâm“ la nivelul celor pe care îi considerăm inferiori

Este greu să vorbeşti omului de astăzi despre smerenie, fie ea o mare virtute, un mod de urmare şi imitare a Mântuitorului Hristos. Totuşi, smerenia este necesară, pentru că ne descoperă adevărata faţă, ne ajută să depăşim falsitatea şi ipocrizia.

În relaţie cu cel de lângă noi, pretindem de multe ori a fi ceea ce nu suntem, iar această atitudine credem că ne asigură o anumită siguranţă şi întâietate. Falsitatea se decoperă, iar câteodată e prea târziu să mai putem repara efectele ei.

Apostolul de astăzi ne îndeamnă să ne dăruim altora cu smerenie, adică lăsând de la noi, încercând să ascultăm ce zice şi cel de lângă noi. Nu ne este străină expresia „nu mă cobor la nivelul lui“, dar iată că Sfântul Pavel ne spune că Cineva s-a coborât la nivelul nostru, iar acel Cineva este Hristos Dumnezeu. S-a coborât la noi pentru a ne ridica la El, s-a făcut asemenea nouă pentru ca noi să avem posibilitatea de a fi asemenea Lui. Deşi distanţa este mai mică, avem datoria să ne „coborâm“ la nivelul celor pe care îi considerăm inferiori, tocmai pentru a-i ajuta şi ridica. Avem menirea de a săvârşi ceea ce au făcut şi profesorii noştri cu noi, s-au coborât la nivelulul cunoştinţelor noastre, pentru ca, în timp, şi noi să putem ajunge la nivelul cunoştinţelor lor.

Sursa: Ziarul Lumina