Biblia

1. Este Biblia ortodoxă asemănătoare cu Biblia protestantă?

– Nu. Primele traduceri ale fragmentelor Bibliei sunt făcute în secolul XVI. Prima traducere integrală a Noului Testament a fost făcută în 1648, iar traducerea integrală a Bibliei în 1688, tipărită la Bucureşti cu insistenţa lui Şerban Cantucazino. Această versiune va deveni o călăuză pentru celelalte versiuni ale Bibliei apărute până în 1914. Ulterior, apare Biblia sinodală (1914), iar în 1936, Gala Galaction şi Vasile Radu efectuează o traducere a Septuagintei ţinând seama la textul ebraic.

În 1921, este efectuată o nouă traducere a Bibliei de către diaconul Dumitru Cornilescu. Acesta, în perioada efectuării traducerii, părăseşte Biserica Ortodoxă şi înfiinţează „Biserica Evanghelică Română”. Acest pas influenţează şi traducerea Bibliei, din care sunt eliminate, modificate pasajele, noţiunile incomode pentru protestanţi şi neoprotestanţi. Traducerea Cornilescu conţine numeroase greşeli, iar însuşi stilul traducerii conduce la pierderea adâncimii de înţelesuri din traducerea ortodoxă.


Iată câteva dintre greşeli:

  • În primul rând, cea mai mare si mai importantă greşeală apare la traducerea cuvintelor Apostolului Pavel cu privire la mântuire. În timp ce în traducerea ortodoxă este folosit un timp gramatical continuu – creştinii se mântuiesc – în traducerea lui Cornilescu scrie că creştinii “sunt mântuiţi”, în spiritul învăţăturii protestante că mântuirea este încheiată, că are o dată calendaristică precisă în viata credinciosului si că este sigură. Originalul grecesc cuprinde un timp gramatical asemănător prezentului continuu din limba engleză – creştinii sunt mântuiţi (se mântuiesc) în cadrul unui proces duhovnicesc prin care vieţile lor sunt transformate (vezi si cuvintele Sf. Ap. Pavel despre alergarea către ţintă). Această traducere eronată folosită de Cornilescu conduce în mod inevitabil la o contradictie cu cuvintele Apostolului Pavel, în care el afirmă că nu este mântuit si că încă aleargă după cunună.
  • O altă schimbare a textului care nu îi face cinste lui Cornilescu este traducerea selectivă a cuvântului care apare în Noul Testament cu referire la tradiţii. În 2 Tesaloniceni 2: 15, citim în traducerea lui Cornilescu: “Aşadar, fraţilor, rămâneţi tari şi ţineţi învăţăturile pe care le-aţi primit fie prin viu grai, fie prin epistola noastră.”

Cuvântul tradus aici “învăţăturile” este cuvântul grecesc paradosis, acelaşi cuvânt care apare si în textul din Matei 15:2, 3, unde Iisus îi ceartă pe iudei pentru că respectă mai mult nişte porunci omeneşti în dauna poruncilor lui Dumnezeu. Cornilescu, având anumite prejudecăţi împotriva tradiţiei ortodoxe, a preferat sa folosească un alt cuvânt. Ce spune de fapt textul din Tesaloniceni? Apostolul Pavel îi îndeamnă pe credincioşi sa tina tradiţia pe care au preluat-o de la el. Aceasta tradiţie era atât scrisa, cât si orală.

  • La Evrei 7:24, în Biblia ortodoxă (traducerea IPS Bartolomeu Anania) se poate citi: “dar Iisus are o preoţie netrecătoare prin aceea că El rămâne în veac”, pe când în traducerea Cornilescu scrie “Dar El, fiindcă rămâne “în veac”, are o preoţie, care nu poate trece de la unul la altul”. Citatul este folosit de protestanţi pentru a justifica necredinţa lor faţă de succesiunea apostolică.
  • Textul ortodox “ruşinaţi cei care se închină chipurilor cioplite” devine în traducerea Cornilescu “ruşinaţi cei care se închina icoanei“. În Apocalipsa, “chipul fiarei” devine pentru Cornilescu “icoana fiarei”. Icoana e totuşi un termen care apare mult mai târziu. În textul original (grecesc, masoretic, manuscrisele de la Marea Moarta) nu apare. La Cornilescu însă apare.
  • În Biblia ortodoxă, Iisus Hristos este menţionat si ca “ultimul Adam” (ESCHATOS ADAM – în greacă, conform 1 Cor 15:45). Cornilescu traduce eronat si foloseşte “al doilea Adam” pentru Iisus, şi nu Ultimul, cum indică termenul eschatos.
  • În Evanghelia după Ioan, cap. 3, verset 3, este redată discuţia Domnului Iisus cu Nicodim. Mântuitorul îi spune: “Dacă nu se naşte cineva de sus, nu poate să vadă împărăţia lui Dumnezeu”. Cornilescu, traducând în fapt după versiunile protestante engleză şi franceză ale Bibliei (neoprotestanţii îl laudă totuşi ca pe un erudit al limbilor vechi), scrie “dacă nu se naşte cineva din nou…”, pentru a face potrivirea cu doctrina neoprotestantă a naşterii din nou a creştinului, în urma unei rugăciuni spontane, care marchează totodată si încheierea mântuirii. Textul original grecesc – gennisi anothen – înseamnă “să se nască de sus”. De altfel, la versetul 4, unde Nicodim întreabă cum poate să se nască un om bătrân, Cornilescu adaugă de la sine “…din nou”.

Noua traducere nu a întârziat să producă reacţii. Aşa cum am menţionat mai sus, simplificarea si modernizarea exprimării s-au făcut în dauna înţelesurilor duhovniceşti.

În vara anului 1923, Dumitru Cornilescu şi Tudor Popescu îşi petrecut concediul împreună, la Blankenburg, în Germania, unde Cornilescu mai fusese cu alt prilej. Cunoscuse acolo un pastor protestant, Moderson, care organiza în fiecare vară cursuri “biblice”. De altfel, acest Moderson făcea şi el parte dintr-o dizidentă din propria biserică şi ţinea aceste cursuri “biblice” anume pentru a-şi propovădui ideile personale. Între Moderson şi Tudor Popescu se leagă o oarecare prietenie, părintele Popescu alunecând astfel şi mai mult pe panta rătăcirii sectare.

În general, am putea vorbi despre existenţa de patru versiuni ale Bibliei în limba română:

– Biblia Ortodoxă
– Biblia Catolică
– Biblia Protestantă (la noi mai este numită şi Biblia “Cornilescu”, după numele traducătorului, Dumitru Cornilescu)
– Biblia TOB („Traduction Oecumenique de la Bible” – sau Biblia Ecumenică)

Versiunea care este cea mai apropiată de duhul ortodox, este cea efectuată de Gala Galaction în 1936 şi serveşte şi azi drept călăuză pentru creştinii ortodocşi.

2. Poate oricine studia şi interpreta Biblia?

Nu. Nu poate. Biblia este un text vechi care are nevoie de cunoştinţe speciale pentru a o înţelege. Fără a cunoaşte tratările Sfinţilor Părinţi (care au transmis prin viu grai învăţătura apostolilor) textul biblic este înţeles eronat generând numeroase erezii. Interpretarea contemporană, prin prisma mentalităţii omului contemporan a dus la apariţia numeroaselor secte protestante şi neoprotestante care susţin principiile unui „comunism spiritual”.

Neoprotestanţii greşesc de trei ori faţă de Biblie când:

– afirmă că ortodocşii şi protestanţii au aceeaşi Biblie

– afirmă că fiecare om poate să înterpreteze Biblia după bunul său plac

– limitează creştinismul la o carte, în timp ce Sfântul Evanghelistul Ioan spune: “Dar sunt şi alte multe lucruri pe care le-a făcut Iisus şi care dacă s-ar fi scris cu de-amănuntul, cred că lumea aceasta n-ar cuprinde cărţile ce s-ar fi scris. Amin” (Ioan 21, 25). Cele nescrise au fost transmise prin tradiţia apostolică, din generaţie generaţie şi reprezintă o mai mare valoare decât ceea ce numesc sectarii “cartea cărţilor”.

Autor: Octavian Racu